Feeds:
Articole
Comentarii

Help. Asta da curiozitate. Ar fii trebuit să apelez la MythBusters de fapt. Încerc să aflu de unde a izvorât mitul şoarecelui pasionat de brânză. Şoarecii chiar mănâncă brânză?

Teoretic nu, practic, da. Teoretic, şoarecii sunt ierbivori, mănâncă fructe şi cereale. Practic, rod şi mănâncă orice: hârtie, cablu, sfoară, plastic, ciocolată, pâine….şi dacă sunt nevoiţi rod şi din brânzică. După lungi cercetări s-a ajuns la concluzia că şoarecii preferă mâncarea cu conţinut mare de zahăr: musli sau o bucăţică de pâine cu unt de arahide ar fi tocmai pe gustul lor.

Dar de unde mitul şoarecelui pasionat de brânză? Să fie oare din vremurile de demult, când în cămară erau depozitate roţi mari de caşcaval date cu ceară? Să fie oare pentru ca urmele de ros se vedeau cel mai bine în roata de caşcaval? Este evident că este doar un mit, dar cum s-a născut? Atâtea desene animate, reclame, filme susţin acest mit. Hm…Poate mă ajutaţi şi voi să lămurim situaţia.

Uite aici o reclamă amuzantă.

De unde vine şoarecele?

Nu este greu de dedus cum mi-a venit ideea să mă întreb cine a inventat mouse-ul. Doar stă toata ziua la mine pe birou….

Primul prototip de mouse a fost inventat şi patentat de Douglas Engelbart la Institutul de cercetare Stanford în 1963. Dizpozitivul a fost botezat „Şoarece” întru-cât avea ataşat de el un cablu, asemenea unei cozi şi semăna astfel foarte mult cu un şoarece. (era un mouse butucănos, cu 2 roţi perpendiculare ce se puneau în mişcare în jurul unei axe). Alte asemenea dizpozitive imaginate de Engelbart presupuneau ataşarea lor de bărbie sau de nas, dar mouse-ul a câştigat teren datorită simplicităţii sale.

Ah, prima bilă care detectează mişcarea fusese inventată în 1952 în cadrul unui proiect militar strict secret la Royal Canadian Navy’s DATAR. Dizpozitivul folosea o minge de bowlling cu 5 gauri şi nu a fost niciodată patentat întru-cât era un proiect militar secret. Uite aici cum arăta.

„Imagination is more important than knowledge” – Albert Einstein

Cum este cafeaua ta?

Un grup de oameni de succes în apogeul carierei lor, toţi având joburi şi poziţii de vis, maşini şi case, au făcut o vizită unui fost profesor din facultate. Discuţia a alunecat treptat spre cât de stresantă şi obositoare e viaţa zi de zi. Profesorul i-a întrebat dacă vor să bea o cafea bună şi s-a întors din bucătarie cu un ibric mare, plin cu cafea, şi o mulţime de ceşti. Unele erau din porţelan fin, altele din sticlă, plastic, unele arătând normal, altele foarte delicate şi scumpe, unele cu inserţii aurite, altele cu toarta ciobită.

I-a rugat pe fiecare să se servească. Când toţi aveau câte o ceaşcă de cafea în mână, profesorul le-a zis : Dacă aţi observat, fiecare dintre voi a pus cafea în câte o ceaşcă scumpă şi fină, lasând ceştile simple şi ieftine, goale pe masă. E normal să vreţi ceea ce e mai bun în viata, dar tocmai asta e sursa problemelor şi a stresului pe care îl aveţi zi de zi. Nu contează ce ceaşca ai ales, cafeaua are acelaşi gust. Ceaşca nu adaugă nici o calitate cafelei. În cele mai multe cazuri o face doar să fie mai scumpă sau în alte cazuri nu putem vedea ce e de fapt înăuntru. Ceea ce aţi vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceaşca şi totuşi inconştient aţi ales cele mai scumpe şi bune ceşti. Şi apoi aţi început să vă uitaţi la ceaşca celuilalt gândindu-vă ca e mai frumoasă decat a voastră.

Viaţa e ca o cafea bună : jobul, banii, cariera, maşina, casa, hainele, poziţia în societate sunt ceştile. Doar ne ajută să ne trăim viaţa, dar nu sunt VIAŢA. Hainele pe care le avem, poziţia în societate şi banii nu înseamnă viaţa. Doar ne ajută să trăim viaţa. Nu definesc ceea ce înseamna viaţa. Din contra majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidioşi pe alţii care au mai mult şi nu reuşesc să se bucure de ceea ce au. Câteodata, concentrându-ne doar pe ceaşca, uitam să savurăm cafeaua. Savuraţi cafeaua, nu ceştile! Cei mai fericiţi oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri. Cei mai feiriciţi oameni ştiu să se bucure cât mai mult de ceea ce au, acolo unde au, la momentul prezent. Ei fac viaţa să fie frumoasă.

Wile E. Coyote şi Road Runner sunt personajele din seriile de desene animate Looney Tunes şi Merrie Melodies create de Chuck Jones în 1948 pentru Warner Brothers. Coiotul a fost creat plecând de la descrierea lui Mark Twain din romanul „Roughing it” ca fiind „a long, slim, sick and sorry-looking skeleton” căruia mereu îi este foame. Jones a creat aceste desene animate ca o parodie la tradiţionalele desene gen „pisica şi şoarecele”. Ca o ironie,  Jones a lucrat mai târziu ca director de animaţie pentru serialul Tom şi Jerry.

Scenariile se petrec în deşertul texan iar creatorii au respectat câteva reguli stricte:

nu există dialog, decât „Beep Beep” şi urlete de durere, Road Runner nu-l răneşte niciodată pe Coiot, nici o forţă străină nu-l răneşte pe Coiot (el se răneşte singur), Coiotul s-ar putea opri oricând din vânătoarea lui (dacă nu ar fi obsedat), Road Runner trebuie să stea mereu pe drum, gravitaţia este cel mai mare duşman al Coiotului, Coiotul întotdeauna este umilit şi rănit de ratările sale, Road Runner sfidează legile fizicii (el trece prin pereţi pictaţi), Coiotul nu este lăsat să-l prindă niciodată pe Road Runner.

Şi cum întrebarea asta probabil a frământat mulţi oameni, Seth Mac Farlanes (creatorul serialelor American Dad şi Family Guy) vine cu o variantă:

Voi ce variantă aveţi? Huh?


Oaca si Boaca

Azi am aflat despre aceste desene si m-am gandit sa va impartasesc si voua descoperirea mea. Desi prietena mea Luminita si le aminteste din copilarie, eu nu le stiam. Voi vi le amintiti?

„Oaca si Boaca” este primul serial de desene animate produs de Televiziunea Romana in anii ’70. Ele infatiseaza povestea a doi baietei, permanent aflati in competitie, Oaca si Boaca care fac…..boacane. Serialul animat a fost realizat de Bob Calinescu in 44 de episoade si transmitea subtil diverse mesaje morale.

Bob Buretel

L-am tot vazut acest Bob si mi s-a parut atat de aiurea ideea de a face un personaj….burete cu strunga si pistrui, incat m-am gasit nevoita a cerceta mai multe despre „Bob Buretel Pantaloni Patrati”.

Identitate

Un burete de mare (care seamana mai degraba cu unul de bucatarie) din Oceanul Pacific, lucreaza ca „fry cook”  la restaurantul Krusty Krab din oraselul subacvatic Bikini Bottom. Animalul lui de casa este un melc (Gary), se duce la scoala de sofat, nu poate trece niciodata testul de condus barca, hobby-urile sale sunt: pescuitul de moluste si sa faca balonase cu prietenul lui, steaua de mare Patrick.Spongebob-squarepants

Creatorul sau:

Stephen Hillenburg, fost biolog marin, s-a decis sa faca o cariera in animatie, o pasiune de-a sa mocnita mult timp. Initial numele personajului era SpongeBoy, dar cum acest nume era deja folosit in industrie pentru un mop, l-a schimbat in Sponge Bob (a pastrat cuvantul „sponge” pt a nu fi confundat cu un Cheese Boy). „Square Pants” i-a fost dat ca nume de familie si pentru pantalonii lui patrati. Ziua sa de nastere a fost stabilita oficial ca fiind 14 iulie 1986.

Controverse: Sponge Bob acuzat ca ar fi gay

Stephen Hillenburg clarificase deja ca Sponge Bob este asexual dar in 2005, campania sociala, in care Bob Buretel canta cu copii despre toleranta si diversitate, a fost atacata de un grup evanghelic din SUA. Acuzatiile au fost ulterior retrase, pe motiv ca erau indreptate de fapt impotriva unui grup pro-homosexual care sponsorizase videoclipul, nu impotriva lui Sponge Bob (sponsor si el).

Hm! Ciudat.

Toate ca toate, eu ma bucur ca am aflat in sfarsit mai multe despre Sponge Bob: un personaj cu un optimism remarcabil, usor naiv, care reuseste sa ma faca sa rad.

Balena vs. Sirena

Intr-un oraş din Franţa, pe un afiş cu o tanara spectaculoasa, la intrarea intr-o sala de gimnastica, scria: „În vara aceasta ce vrei să fii: sirena sau balena?”

orca-killer-whale
Se spune că o femeie tanara, ale cărei caracteristici fizice nu contează, a răspuns la întrebarea de publicitate astfel:

„Dragă domnilor: Balenele sunt mereu înconjurate de prieteni (delfinii, leii de mare, oamenii curiosi). Acestea au o viaţa sexuală foarte activă, rămân gravide şi au balenute micute dragalase, pe care le alapteaza. Se distreaza de minune cu delfinii, umplandu-si burta cu creveti.  Se joaca si inoata, cutereira mările, cunoscand astfel de locuri minunate ca Patagonia, marea Barens sau recifii de corali din Polinezia.
Balenele cântă foarte bine şi chiar inregistreaza CD-uri. Sunt impresionante şi, practic, nu au nici un dusman care sa le vaneze, in afara de om. Ele sunt iubite, apărate şi admirate de toata lumea.

Hardy_little_mermaid
Sirenele nu există. Şi dacă ar exista, ar sta la coadă la cabinetele de psihoterapie, deoarece acestea ar avea o problemă serioasă de personalitate: „femeie sau peşte?”. Nu au  viata sexuala, pentru că-i omoara pe bărbaţii care se apropie de ele, si pe  langa acest aspect, pe unde si cum ar putea? Deci, din aceasta cauza, nu au  copii. Ele sunt frumoase, adevărat, dar singure şi triste. Oricum, cine ar  vrea sa apropie de o tipa care miroase ca un peste?
Pentru mine este clar, doresc sa fiu o balena.

PS:   In vremurile astea, in care toata mass-media ne baga in cap ideea ca doar femeile slabe sunt frumoase, eu prefer sa ma delectez cu o inghetata impreuna cu copii mei, cu o cina buna cu un barbat  care ma face sa vibrez sau cu o cafea si prajiturele impreuna cu prietenele mele.
Cu timpul câştigam în greutate, pentru ca acumulam multe cunostinte si informatii si cand nu mai au loc in cap sunt distribuite in  restul corpului. Aşa că nu suntem grase, suntem teribil de culte. De astăzi, când o sa ma uit la fundul meu în oglindă, o sa ma gândesc:”Dumnezeule, ce inteligenta sunt … „