Irinovici's Blog

Mitul şoarecelui pasionat de brânză

irinovici — Thu, 09 Dec 2010 10:58:50 +0000

Help. Asta da curiozitate. Ar fii trebuit să apelez la MythBusters de fapt. Încerc să aflu de unde a izvorât mitul şoarecelui pasionat de brânză. Şoarecii chiar mănâncă brânză?

Teoretic nu, practic, da. Teoretic, şoarecii sunt ierbivori, mănâncă fructe şi cereale. Practic, rod şi mănâncă orice: hârtie, cablu, sfoară, plastic, ciocolată, pâine….şi dacă sunt nevoiţi rod şi din brânzică. După lungi cercetări s-a ajuns la concluzia că şoarecii preferă mâncarea cu conţinut mare de zahăr: musli sau o bucăţică de pâine cu unt de arahide ar fi tocmai pe gustul lor.

Dar de unde mitul şoarecelui pasionat de brânză? Să fie oare din vremurile de demult, când în cămară erau depozitate roţi mari de caşcaval date cu ceară? Să fie oare pentru ca urmele de ros se vedeau cel mai bine în roata de caşcaval? Este evident că este doar un mit, dar cum s-a născut? Atâtea desene animate, reclame, filme susţin acest mit. Hm…Poate mă ajutaţi şi voi să lămurim situaţia.

Uite aici o reclamă amuzantă.

De unde vine şoarecele?

irinovici — Wed, 08 Dec 2010 19:31:53 +0000

Nu este greu de dedus cum mi-a venit ideea să mă întreb cine a inventat mouse-ul. Doar stă toata ziua la mine pe birou….

Primul prototip de mouse a fost inventat şi patentat de Douglas Engelbart la Institutul de cercetare Stanford în 1963. Dizpozitivul a fost botezat “Şoarece” întru-cât avea ataşat de el un cablu, asemenea unei cozi şi semăna astfel foarte mult cu un şoarece. (era un mouse butucănos, cu 2 roţi perpendiculare ce se puneau în mişcare în jurul unei axe). Alte asemenea dizpozitive imaginate de Engelbart presupuneau ataşarea lor de bărbie sau de nas, dar mouse-ul a câştigat teren datorită simplicităţii sale.

Ah, prima bilă care detectează mişcarea fusese inventată în 1952 în cadrul unui proiect militar strict secret la Royal Canadian Navy’s DATAR. Dizpozitivul folosea o minge de bowlling cu 5 gauri şi nu a fost niciodată patentat întru-cât era un proiect militar secret. Uite aici cum arăta.

“Imagination is more important than knowledge” – Albert Einstein

Cum este cafeaua ta?

irinovici — Tue, 07 Dec 2010 20:27:38 +0000

Un grup de oameni de succes în apogeul carierei lor, toţi având joburi şi poziţii de vis, maşini şi case, au făcut o vizită unui fost profesor din facultate. Discuţia a alunecat treptat spre cât de stresantă şi obositoare e viaţa zi de zi. Profesorul i-a întrebat dacă vor să bea o cafea bună şi s-a întors din bucătarie cu un ibric mare, plin cu cafea, şi o mulţime de ceşti. Unele erau din porţelan fin, altele din sticlă, plastic, unele arătând normal, altele foarte delicate şi scumpe, unele cu inserţii aurite, altele cu toarta ciobită.

I-a rugat pe fiecare să se servească. Când toţi aveau câte o ceaşcă de cafea în mână, profesorul le-a zis : Dacă aţi observat, fiecare dintre voi a pus cafea în câte o ceaşcă scumpă şi fină, lasând ceştile simple şi ieftine, goale pe masă. E normal să vreţi ceea ce e mai bun în viata, dar tocmai asta e sursa problemelor şi a stresului pe care îl aveţi zi de zi. Nu contează ce ceaşca ai ales, cafeaua are acelaşi gust. Ceaşca nu adaugă nici o calitate cafelei. În cele mai multe cazuri o face doar să fie mai scumpă sau în alte cazuri nu putem vedea ce e de fapt înăuntru. Ceea ce aţi vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceaşca şi totuşi inconştient aţi ales cele mai scumpe şi bune ceşti. Şi apoi aţi început să vă uitaţi la ceaşca celuilalt gândindu-vă ca e mai frumoasă decat a voastră.

Viaţa e ca o cafea bună : jobul, banii, cariera, maşina, casa, hainele, poziţia în societate sunt ceştile. Doar ne ajută să ne trăim viaţa, dar nu sunt VIAŢA. Hainele pe care le avem, poziţia în societate şi banii nu înseamnă viaţa. Doar ne ajută să trăim viaţa. Nu definesc ceea ce înseamna viaţa. Din contra majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidioşi pe alţii care au mai mult şi nu reuşesc să se bucure de ceea ce au. Câteodata, concentrându-ne doar pe ceaşca, uitam să savurăm cafeaua. Savuraţi cafeaua, nu ceştile! Cei mai fericiţi oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri. Cei mai feiriciţi oameni ştiu să se bucure cât mai mult de ceea ce au, acolo unde au, la momentul prezent. Ei fac viaţa să fie frumoasă.

Ce se întâmplă când Coiotul îl prinde şi-l mănâncă pe Road Runner?

irinovici — Sat, 26 Jun 2010 13:13:59 +0000

Wile E. Coyote şi Road Runner sunt personajele din seriile de desene animate Looney Tunes şi Merrie Melodies create de Chuck Jones în 1948 pentru Warner Brothers. Coiotul a fost creat plecând de la descrierea lui Mark Twain din romanul “Roughing it” ca fiind “a long, slim, sick and sorry-looking skeleton” căruia mereu îi este foame. Jones a creat aceste desene animate ca o parodie la tradiţionalele desene gen “pisica şi şoarecele”. Ca o ironie, Jones a lucrat mai târziu ca director de animaţie pentru serialul Tom şi Jerry.

Scenariile se petrec în deşertul texan iar creatorii au respectat câteva reguli stricte:

nu există dialog, decât “Beep Beep” şi urlete de durere, Road Runner nu-l răneşte niciodată pe Coiot, nici o forţă străină nu-l răneşte pe Coiot (el se răneşte singur), Coiotul s-ar putea opri oricând din vânătoarea lui (dacă nu ar fi obsedat), Road Runner trebuie să stea mereu pe drum, gravitaţia este cel mai mare duşman al Coiotului, Coiotul întotdeauna este umilit şi rănit de ratările sale, Road Runner sfidează legile fizicii (el trece prin pereţi pictaţi), Coiotul nu este lăsat să-l prindă niciodată pe Road Runner.

Şi cum întrebarea asta probabil a frământat mulţi oameni, Seth Mac Farlanes (creatorul serialelor American Dad şi Family Guy) vine cu o variantă:

Voi ce variantă aveţi? Huh?

Papusa mea

irinovici — Fri, 25 Jun 2010 11:05:52 +0000

Fetelor, va aduceti aminte papusa voastra preferata din copilarie? Pe vremea noastra (asta suna cam dureros) aveam cateva papusi, papusi romanesti cu ochi mobili si par natural, papusi pe care ni le dorisem mult si carora le eram recunoascatoare muuult timp printr-o prietenie adevarata. Era acea papusa, papusa mea. Papusa careia ii dadeam un nume si o personalitate asa cum ne doream, nu cum spun serialele de desene animate ale caror personaje le intruchipeaza acum papusile.

Papusile mele preferate au fost Jony (un clown ciudatel cu ochii albastri primit de la Mos Craciun) pe care-l tin pe birou – vezi foto- si Suzi (o papusa moale din material textil).

Papusoiul meu preferat, Jony

Dar fetitele in ziua de azi se lupta cu o armata: papusile Barbie, papusile Witch, papusile Hannah Montana, Baby Born, Nenuco, papusile H2O, Little Pony, papusile Bratz, etc,etc,etc.

Cum o chema pe papusa ta? Si cum ti-o aduci aminte?

(P.S. Stiu ca precis le mai aveti ascunse pe undeva…uhum…)

Be stupid.

irinovici — Thu, 24 Jun 2010 19:26:35 +0000

Campania de publicitate lansata de Diesel graieste un mare adevar. Filosofia Diesel spune asa:

” Well, we’re with stupid. Stupid is the relentless pursuit of a regret free life. Smart may have the brains…
but stupid has the balls. The smart might recognize things for how they are. The stupid see things for how they could be. Smart critiques. Stupid creates. The fact is if we didnt have stupid thoughts wed have no interesting thoughts at all. Smart may have the plans… but stupid has the stories.”

Trist dar adevarat. Impartasiti cu mine: ati fost martor filosofiei “be stupid”? Cand cel “habarnist” da de “norocul prostului”, risca fara nici o grija, calca cu tupeu peste altii, fabuleaza teatral si se supraestimeaza, isi asuma meritele altuia, se preface ca nu stie si convinge pe altul sa-i faca munca? Si totusi, acest stupid ajunge acolo unde doreste.
Ei, suna cunoscut?

Stupid might fail. Smart doesn’t even try.

Long live stupid.

Smart says no, stupid says yes.

Lamele

irinovici — Thu, 22 Oct 2009 14:10:33 +0000

Dupa ce am facut comert cu lame intr-un joc de strategie m-am gandit eu sa cercetez mai bine despre aceste oite-camile, ca prea misunau frumos pe harta.

Numele: scriitorii timpurii le asociau initial cu oile, dar Linnaeus (botanist, zoolog si fizician suedez de la 1707-1778) le-a clasificat in Systema Naturae la genul Camelus. Mai apoi, in 1800, Cuvier (biolog si zoologist francez) a clasificat acest animal si subcategoriile sale la genul Lamas.

Originale din America de Sud, lamele fac parte din familia camelidelor cu urmatoarele subcategorii: guanaco, alpaca, vicuna. Incasii si alte populatii din muntii Anzi le foloseau ca animale de povara si pentru carnea, pielea si lanita lor. O lama poate cara o greutate echivalenta cu 25-30% din greutatea propriului corp, dar daca este istovita, nu se mai ridica de jos nici in ruptul capului, plus….daca o jignesti si este prost dispusa te scuipa. He he.

Sunt poligame, traiesc in grupuri, femelele formeaza un fel de harem iar masculul dominant se imperecheaza pe rand cu toate femelele. Puiul cantareste 10 kg la nastere si dupa o ora poate alerga. Oooo, ce dragut.

Imi plac lamele, sunt puternice, fasonate si frezate. ))

Oaca si Boaca

irinovici — Fri, 07 Aug 2009 12:15:04 +0000

Azi am aflat despre aceste desene si m-am gandit sa va impartasesc si voua descoperirea mea. Desi prietena mea Luminita si le aminteste din copilarie, eu nu le stiam. Voi vi le amintiti?

“Oaca si Boaca” este primul serial de desene animate produs de Televiziunea Romana in anii ’70. Ele infatiseaza povestea a doi baietei, permanent aflati in competitie, Oaca si Boaca care fac…..boacane. Serialul animat a fost realizat de Bob Calinescu in 44 de episoade si transmitea subtil diverse mesaje morale.

Bob Buretel

irinovici — Thu, 30 Jul 2009 10:28:48 +0000

L-am tot vazut acest Bob si mi s-a parut atat de aiurea ideea de a face un personaj….burete cu strunga si pistrui, incat m-am gasit nevoita a cerceta mai multe despre “Bob Buretel Pantaloni Patrati”.

Identitate

Un burete de mare (care seamana mai degraba cu unul de bucatarie) din Oceanul Pacific, lucreaza ca “fry cook” la restaurantul Krusty Krab din oraselul subacvatic Bikini Bottom. Animalul lui de casa este un melc (Gary), se duce la scoala de sofat, nu poate trece niciodata testul de condus barca, hobby-urile sale sunt: pescuitul de moluste si sa faca balonase cu prietenul lui, steaua de mare Patrick.

Creatorul sau:

Stephen Hillenburg, fost biolog marin, s-a decis sa faca o cariera in animatie, o pasiune de-a sa mocnita mult timp. Initial numele personajului era SpongeBoy, dar cum acest nume era deja folosit in industrie pentru un mop, l-a schimbat in Sponge Bob (a pastrat cuvantul “sponge” pt a nu fi confundat cu un Cheese Boy). “Square Pants” i-a fost dat ca nume de familie si pentru pantalonii lui patrati. Ziua sa de nastere a fost stabilita oficial ca fiind 14 iulie 1986.

Controverse: Sponge Bob acuzat ca ar fi gay

Stephen Hillenburg clarificase deja ca Sponge Bob este asexual dar in 2005, campania sociala, in care Bob Buretel canta cu copii despre toleranta si diversitate, a fost atacata de un grup evanghelic din SUA. Acuzatiile au fost ulterior retrase, pe motiv ca erau indreptate de fapt impotriva unui grup pro-homosexual care sponsorizase videoclipul, nu impotriva lui Sponge Bob (sponsor si el).

Hm! Ciudat.

Toate ca toate, eu ma bucur ca am aflat in sfarsit mai multe despre Sponge Bob: un personaj cu un optimism remarcabil, usor naiv, care reuseste sa ma faca sa rad.

Pufi says…

irinovici — Wed, 08 Jul 2009 11:56:10 +0000

Unde e Pufi? Il vede cineva? hm??

Se tot ascunde in cutia aceasta, i-o inclinasem noi intr-o parte ca sa poate intra. Dar apoi am facut curat si am uitat sa o asezem cum trebuie. Dar uite ca dansu a luat singur masuri si si-a facut portita. )

Hm…Stiati ca blana ursului polar nu este alba?

Ea este transparenta de fapt, si reflecta razele solare si pare alba.